Dragostea şi caii-putere

E bun şi Valentin ăsta la ceva. Mi-am adus aminte azi de o poveste foarte frumoasă, citită în urmă cu ceva vreme în revista Autosport. O poveste de dragoste între doi oameni pasionaţi de aventură: el pilot de curse, ea aviatoare. Bernd Rosemeyer şi Elly Beinhorn au fost două mari personalităţi ale anilor ’30, atât în Germania cât şi în lume. El şi-a câştigat gloria la volanul bolizilor Auto Union, ea prin zborurile intercontinentale, realizate de una singură, încă de la vârsta de 24 de ani.

Cei doi s-au cunoscut în 1935, la Brno, unde se desfăşura Masaryk Grand Prix, etapă din Campionatul European – strămoşul Formulei 1 de azi. Ea era deja o celebritate (Auto Union o invitase la cursă), pe când Rosemeyer era un tânăr pilot dornic de afirmare. Un tânăr foarte promiţător după cum avea să afle şi Beinhorn, Rosemeyer câştigând cursa (prima din carieră), în ciuda tuturor pronosticurilor. El i-a învins pe giganţii Tazio Nuvolari şi Hans Stuck, trofeul câştigătorului fiindu-i înmânat chiar de vedeta Elly Beinhorn. Rosemeyer s-a îndrăgostit pe loc de aviatoare şi din acel moment a început să o curteze cu insistenţă. Până la începutul sezonului 1936, cei doi formau deja cuplul cel mai mediatizat al Germaniei.

burnout.jpg

1936 a fost şi cel mai bun an pentru cariera lui Rosemeyer, germanul devenind campion european după ce a câştigat trei din cele patru curse ale sezonului, în faţa unor rivali ca Nuvolari, Stuck sau Caracciola. Rosemeyer şi Beinhorn au decis atunci să-şi oficializeze frumoasa poveste de dragoste, alegând ca dată a nunţii ziua de 13 iulie, întrucât amândoi considerau norocos acest număr. A urmat o perioadă foarte frumoasă, Elly acompaniindu-l pe Bernd la majoritatea curselor, ba chiar conducând bolidul Auto Union (foto) pentru două tururi, la Monza. A fost cadoul pe care Rosemeyer îl plănuia de mult timp pentru ea, iar experienţa a impresionat-o profund pe Beinhorn.

Nu era puţin lucru pentru o femeie să strunească un monstru cu motor cu 16 cilindri şi 520 cai-putere, lipsit de sistemele ajutătoare din zilele noastre. Elly s-a descurcat onorabil, iar la final Bernd i-a spus: “Mă bucur că eşti încă teafără şi nevătămată. Dar puteai să mergi un pic mai repede pe linia dreaptă, 200 km/h cel puţin“. Un an mai târziu, la Nurburgring, Elly avea să-şi facă o idee mai clară despre cum e să participi într-o cursă de Grand Prix. Rosemeyer a convins-o să parcurgă alături de el câteva tururi în maşina de curse. “E o ocazie de aur, Elly“, a ademenit-o Bernd. “Tu doar o să stai pe marginea scaunului meu iar eu o să conduc foarte atent, dar suficient de rapid ca să-ţi dai seama cum e când concurez“.

Îmi doream să văd cum e“, povesteşte Elly în memoriile sale, “dar entuziasmul meu s-a evaporat chiar după primul viraj! La fiecare curbă eram gata să jur că nu va reuşi să rămână pe pistă şi aproape că eram aruncată din Auto Union de forţa centrifugă“, îşi aminteşte Beinhorn, care era însărcinată la acea vreme! În tot acest timp Rosemeyer zâmbea: “Dacă ne-am tîrî aşa în cursă n-am lua nici locul zece!“. Cu Elly lângă el, Bernd a parcurs un tur pe vechiul Nurburgring în 12 minute. Singur, îl făcea în 9 minute şi 46 de secunde… Tot în 1937, Rosemeyer (foto) a participat în SUA la Vanderbilt Cup, o cursă în care se întâlneau aşii din Europa cu cei din America. Germanul a triumfat, iar soţia i-a descris victoria drept “cel mai mare succes al bărbatului meu“. În acelaşi an, în noiembrie, a venit pe lume Bernd Jr.

rosemeyer.jpg

Totul părea perfect pentru familia Rosemeyer. Însă în 1938, la zece luni de la naşterea copilului, Bernd Rosemeyer îşi pierdea viaţa în timpul unei tentative de record mondial de viteză, desfăşurată pe autostrada dintre Frankfurt şi Darmstadt. Bolidul Auto Union pilotat de Rosemeyer a ajuns la 426 km/h după care a derapat, s-a rostogolit şi s-a strivit de un cap de pod, Rosemeyer fiind proiectat într-o pădure din apropiere. “Nu am mai ajuns la timp la Frankfurt“, îşi încheie autobiografia Elly Beinhorn, care îşi dorea foarte mult să fie alături de Bernd la tentativa de record mondial, însă a trebuit să ţină o prelegere în Cehoslovacia în aceeaşi zi, la cererea naziştilor. Se spune că lucrurile frumoase nu durează mult…

bernd_elly.jpg

Chiar dacă s-a recăsătorit, Elly nu l-a uitat niciodată pe Bernd. În fiecare an, pe 28 ianuarie (data la care el şi-a pierdut viaţa), a avut grijă să-i pună 13 trandafiri pe mormânt. Cum anul trecut ea a trecut în nefiinţă, la 100 de ani, tradiţia celor 13 trandafiri a fost preluată de Bernd Rosemeyer Jr., fiul celor doi, profesor de ortopedie în Munchen.

PS: Povestea publicată de Autosport provine din cartea “Mein Mann, der Rennfahrer” (Soţul meu, pilotul de curse), scrisă chiar de Elly Beinhorn.

3 thoughts on “Dragostea şi caii-putere”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>